O, voi dureri păgâne și veșnic nemiloase,
V-ați scufundat în oameni ca-ntr-o adâncă mină,
Săpând în noi tunele prin carne și prin oase,
Și ne zdobiți adâncul, schimbându-l în ruină,
Cu furci roșite-n flăcări și sfredele-nvârtite,
Ne scormoniți toți nervii crispați de suferințe;
Cu colți mari de veninuri din vipere stârnite,
Mușcați din noi turbate, căci stăm în neputințe.
Dar și mai crude sunteți când sufletele-atingeți,
C-ajungeți catastrofe cu valuri pân' la ceruri.
Și-s valuri de otrăvuri - cu ele-n iad ne-mpingeți
Schimbate-n uragane de foc și de misteruri,
Iar noi, în zvârcolire, strigăm cu disperare
Către Divinitatea ce-a devenit iar mută.
Durerile ne-neacă sub lacrimi mari, amare,
Și-apoi încet ne stingem, căci nimeni nu ne-ajută...

Glen Ellyn City, 4 oct. 2020