pe țărmul iubirii nu e loc de furtună
doar valuri albastre să limpezească urme
de săruturi tandre sub clar de lună
și șoapte palpitante să nu se curme.

nu-ți spun cât te ador îți spune vântul
cutreierând păduri poiene curcubeie
refrenele iubirii le compune cuvântul
să curgă ca o ploaie din sacră epopee.

ador să cânt mirajul dragostei mele
chipul fin al timpului să-l am în față
să-mi cearnă în suflet lumini de la stele
Luceafărul să-mi fie o sfântă povață.

îngrop în nisip un sentiment luetic
marea să îl perceapă extaz poetic.