(lui Charlot)


întâmpin dimineața cu fereastra larg deschisă
inspir adânc de câteva ori
răsăritul își caută drum dincolo de casa în șantier, de copacii, râul și calea ferată
strada încă doarme

în plimbările mele scurte trec adeseori prin autogară, pe lângă copii
și admiratori la chioșc
un tânăr înalt, blond, cu mers săltat și căști în urechi
trece dezinvolt și mulțumit pe lângă școală
admir grădinile îngrijite cu pietriș pe alei și mere căzute-n iarbă
din cerul înnorat mă privește un ochi cu gene luminoase lungi

îmi urmăresc fluxul respirației și îmi aud inima galopând în piept
când uit, oftez,
atunci cobor să-l caut pe Dumnezeu în propriile măruntaie

de vrei să intri în inimă și nu găsești ușa,
o tai frumos cu visare, cu priviri intense, cu cuvinte, cu sărut,
o despici, iar marginile i le dai la o parte, delicat
ca pe o floare deschizându-și corola în iubire
înăuntru e o luminiță
ea pâlpâie mereu acolo și crește ori de câte ori te gândești la ea,
și te învelește ca un cocon,
iar restul este magie imediată

28.09.2020