Nu-n adâncimi de patimi, ci-ntr-ale tale brațe
Mi-am odihnit destinul flămând de fericiri;
Ele-au fost uși de temple deschise să mă-nhațe
Strângându-mă-ntre zbateri cu stranii zvârcoliri.

M-ai împlinit umplându-mi spumoasa tinerețe
Cu bucurii și-altare de nobile-nălțări
Ce-s monumente-n suflet și-n trup necăruntețe,
Putând stârni taifunuri ori triste scufundări.

Din glorioase fluxuri de voluptăți divine,
Din zămisliri suave de vise îngerești,
Mi-ai revărsat în sânge tot ce-i mai scump în mine
Și-s mândru că-s stăpânul comorii care-mi ești.

Dar e-o închipuire... De fapt, tu-mi ești stăpâna
Pe care-o îmbrac cu ceruri și-n ode ce nu pier,
Cu simfonii de dor ce fac să cânte Luna
Sau mă transformi în scara ce urci pe mine-n cer

Unde să-mi fii alt Soare, să radiezi Iubire,
Să-nflăcărezi planeta-n savori de nedescris,
Ca noi - orice pereche s-o scalzi în fericire,
Orice iubire sfântă s-o schimbi în Paradis !

Glen Ellyn City, 20 oct. 2020