Încă mai port pe mine dorul
Pe care haină tu mi l-ai făcut,
Prea mândră să îmi schimb decorul,
Eu defilez ca mortul cel tăcut.

Nu mă adie vântul și nu-mi bate
Din piele-ndepărtând al tău miros,
Mai tare mă aruncă-n visele-mi deșarte
Și mă preface-n singur albatros

În mrejele-ți atâta de murdare
Mă încâlcesc de mii de ori pe zi,
Te-aș omorâ cu vorbe din a ta trădare,
Dar ce rost are, tot nu ai simți.