nu suntem decât centrul a tot ce nu putem atinge un alambic ce promite că va preschimba ziua de mâine în aur pur fericit citesc instrucțiunile de folosire și îmi imaginez că sunt midas că transform în aur totul în jur că iubita mea va purta brățări martin katz de 1 million de dolari că zeii locuiesc într-o colivie de aur roz precum siddhartha înainte de a descoperi calea spre mall acolo unde fericirea veșnică te așteaptă cu un discount de 50% prin acest vis daurit până și cuvintele cândva de plumb se pot transmuta în aur de 24k cum spunea sf augustin vorbind despre profeții spre dimineață visul se transformă într-o durere surdă o simt cum crește sub stern ca o floare de laur cum mușcă din mine cu colți de balaur nedumerit descopăr că prin vene nu-mi curge aur ci plumb topit că dorm cu capul pe șine și trenul care vine pare a fi cu totul și cu totul numai de fier până și spaima care mă cuprinde are gheare de oțel mă mai liniștesc puțin când observ că am în mână o sticlă cu rachiu și un radio cu baterii pe piept în cetatea mea de scăpare de sub pod aprind focul cu câteva pagini din omul de aur al lui jókai mór și privesc cum fiul cel mare împarte prosoape și lumânări la trecători o nouă zi mi se lipește de pleoape ca o monedă de aur pe care repede o schimb cu o floare de laur la podariul nerăbdător