Ca rănile profunde, indiferența doare,
E-un uragan în suflet și un suprem disper !
Din negrele blesteme - e poate cel mai mare,
Iar cine îl trăiește e ars ca-ntr-un crater:

Stă spintecat de doruri și de-o iubire oarbă,
Căci ființa adorată e-un sloi hain, inert
Și nu-i oglinda care-n reflexii o să-l soarbă,
Ci ea nu-l ia în seamă, fiind ardere-n deșert.

Vitrina cu odoare ce mândră strălucește,
Râvnită-i de oricare, că-i scumpă la privit;
Nu are-acces oricine să-și ia ce mult poftește -
Doar cel dotat de viață și-alege ce-a dorit...

Îndrăgostiții care-s zdrobiți de-indiferențe,
Trăind decepții-n serii, cu dragostea-n nămol,
Fiindcă n-au nici speranțe, nici consolări clemențe,
Să-i cercetezi, să n-aibă pe-alături vreun pistol...

Glen Ellyn City, 24 oct. 2020