autoturismul sinelui n-are lumini de ceață
înaintez prin negura gândurilor orbește,
izbindu-mi caroseria laterală a vieții de parapeții timpului
accelerez înspre soare-apune,
spre-acolo, în parcarea definitivă
unde se sting farurile existenței

(auto) turismul prin munții sisifici ai cugetului se face
prin alergarea către chipul cioplit al zadarului
cu rugăciuni ieftine în buzunarele idolatre ale vieții,
acolo Dumnezeu e cazat la hotelul Nicăieri

autotaina e în mâinile nespălate ale existenței,
aia care se poate îmbolnăvi oricând de covidul minciunii
din lipsa de igienă a adevărului

autoturismul sinelui n-are cauciucuri de iarnă,
va aluneca Dincolo la înghețul ființei
aici va rămâne doar caroseria goală