în care oricât s-ar fi străduit
nicio moarte n-ar fi repurtat vreo victorie

altfel muzica în surdină blues-ul acela tărăgănat
câmpia nesfârșită pornind de undeva din resorturile tale
fără ca Dumnezeu să o poată opri

popasul dintr-un rest de curiozitate
în dreptul geamului cu foști lămâi
degetele destul de versate să pipăie golul
din spatele aparențelor umplute cu de toate

norii caraghioși presiunea scăzută
mizând pe existența nominală
zeul atotputernic dincolo de orice statistici

unda de șarm a cândva-iubirii
toate straturile acelea contorsionate
la care un trimis al cerului a privit
și și-a desenat trup
a ieșit repede

i-am simțit părul zburlit în iluzie
aproape în mine


era, desigur, una din zilele acelea... era Ziua!

atât de mult experimentase culorile
în miezul drumului la capătul căruia conchisese:
nu există spaimă
fericirea era un balon scăpat din imaginația puerilă a omului îmbătrânit
și moartea o întâmplare ridicolă.