tramvaiul pornește matinal din stația tristă
cu lacrimi pe geamuri
vatmanul indispus la toamne rebele se șterge de frunze la ochi

se face ziuă când intră în refugiul gol al unei poezii aprinse de o candelă cu trandafir
trece de punctul mort de lângă trotuar
de semaforul înverzit la intersecția punctelor cardinale

o nouă oprire pe linie de noiembrie
nicio strofă nu urcă doar câteva cuvinte gălăgioase

la următoarea strategic două metafore în forță dau buzna să ocupe un loc în față
timpul hurducăie prin oraș
cu dioptrii accentuate un semn de întrebare se pune de-a curmeziș
tocmai unei virgule așezate obraznic între subiect și predicat

prind curaj mai multe poezii răscolite de vântul tragi-comic al amiezii
și izbesc cu pumnii în masa prezentului
rămân pe loc să discute în contradictoriu
aspectele lirice ale vremurilor

ziua se scurge alfabetic prin (s)tropi
până epuizează toate poeziile