Ca iedera ce-ntinde verzi brațe-agățătoare
Către stejarii falnici din preajma ei crescuți -
Așa-i simțirea pură a fetelor fecioare
Când trupul, gura, ochii de sete-s străbătuți...

E-o fierbere în ele și-ar vrea ceva teribil,
Ceva ca fericirea ce umple dorul gol -
Și-atunci închipuirea le-aprinde-un gând posibil
Ce le-ar schimba sfiala cu-n simplu protocol.

Din clipa-aceea toate știu bine ce s-aleagă
Și dacă-n drum le-apare un șir de Feți-Frumoși,
Îi cern prin site dese, cu-o iscodire-ntreagă:
Doar cel mai demn e-alesul - primul din virtuoși !

Când primăvara bate în inima de fată,
Iar cel ce i se-nclină are și-un... „nu știu ce”,
Ea inima-i deschide cu fața-mbujorată,
Cu zâmbete de înger își spune: „-acesta e !”

Ei se-nțeleg de-acuma și-aprind întreaga fire.
În jurul lor natura devine-un paradis...
Mai scump le pare totul, mai plin de strălucire;
Lor mii de sori se-nalță peste grădini de vis !

Oriunde ei se-arată, văd drumuri înflorite
Și fiind frumoși, oriunde-s primiți mărinimos.
Ei par întruchiparea iubirii fericite...
Să nu-i trezești, o Doamne, din visul lor frumos !

Glen Ellyn City, 20 Nov. 2020