Din semințele sufletului
Aș vrea să se nască miliarde de
porumbei cu ramuri de măslin în cioc.
Să zboare peste ziduri de închisori,
pe câmpuri sfârtecate de bombe,
printre ferestre de spitale.
Să se arate fiecărui om mare,
Dar să fie văzut de sufletul
din copilărie
Să-l facă să zâmbească recunoscându-mă
și să zică:
” Nu-i bine cum este, trebuie
în numele amintirii tale
să lupt pentru mai bine”.