cearta e ceata, de frustari
care cauta faptasul- in fapt.

fericesc oamenii pe care ii tin aproape,
pe pleoape cad ganduri de bine spre ei indreptate,

simtind vibratia si marea,
cantarea si starea,
nu m-am certat vreodata,
o data dateaza candva
cand cineva a incercat asa ceva,
rezultatul fiind platit in nepasare,
nu am presarat decat miere si sudoare
de rabdare impregnata in asteptare,
ca doar era stare de fascinare,
socat de destrabalare
si pana unde se poate oare
sa cauti adevarul stand in picioare;

toate lucrurile facute cu cap,
se gandesc ca statuia, incremenit in gand,
neputinios in a exprima toate starile
de cand eram copii, mai tii , minte
mintea cum deraia, pe imaginatie si fascinatie,
in plina gratie,
am uitat cum sa devenim copii,
ne-am omorat sufletul in aceasta colectivitate
infuzata in singuratate,
unde suntem peste tot,
langa oricine,
mai putin in noi- insine
privindu-ne
ne vom deschide gandurile,
comportamentul se va cizela,
iar anumite norme nu vor mai conta.
Cata vreme cotrabai sa caut,
nu a fi cobai si a purta
si atunci cand n-ai,
onoarea in vestimentatia zilnica,
imaginatia naste generatia
gandurilor
vanturilor.
ma uit in jur,
injurand
doar panica, ca nu e nimeni
pregatit de cearta mea.