atâtea teorii ale haosului,
atâtea gânduri pe deasupra pământului
şi rotirea aceasta ameţitoare
a planetelor,
ieri steaua polară părea răsturnată
la capătul celălalt
al ideii de cer,
galopul alerga teribil înaintea
căpăstrului lui Pegasus
iar carul mare era prăbuşit în
sine însuşi

ca să privesc cerul
cu palmele asudate de atâta cosmos,
mi-am zis,
ar trebui să aştept
creşterea luminii din trup
şi revărsarea sufletului
peste margini
iar toate visele mele
cu coame albe de cal
ar trebui să le înham
la ideea de cunoaştere
a constelaţiilor
ca să poată alerga pretutindeni,
să poată necheza orbitor
pe câmpii albastre
fără întoarcere