Mă-nfior şi acum căutând prin ninsori
O cărare prin timp şi-o potecă spre noi
Dar mi-apari din zăpezi, străbătând din trecut
Şi îmi pui mâna ta peste umărul ud

Cu un braţ plin de flori mă condamn să te iert
Şi te-aştept răstignit într-un secol incert
Dar îmi cresc nişte cuie în glezne şi-n mâini
Cînd mă arde pe frunte cununa de spini

Te iubesc absolut şi-n genunchi te iubesc
Şi aici şi acum şi-ntr-un mod nelumesc
Dar mai mult te doresc la finalul de an
Când ne ninge cu iezi şi cu flori de castan

Când te-mpiedici de zbor nu ai unde să cazi
Şi iubirea de ieri, e zăpada de azi
Eu trăiesc respirând tot ce-a fost între noi
Şi în anii ce vin şi în lumea de-apoi

Te aştept cu o mână de cetini de brad
Cât mai pot să ascult cântecul unui bard
Şi când vii peste ani să-mi vezi chipul tăcut
Să mă strigi căutând prin zăpada de lut