cititorule, ca un arhimede
îți cufunzi ochii în vorba mea
de mi se dislocă pe-atât din hârtie-ntuneric
flămând de aer în sinucideri zilnice
și în cotidiană cenușă murdară de zbor,
nu port prezervativ nopții să mi se poată naște dimineața,
fecioara aceea cu dinții de soare

cititorule, când ți se împlântă-n ale mele privirea
mi se decojește rana vorbei și sângerez nimicuri,
rana e veche și deja știute-s toate acolo,
traversând strada secundei
pe trotuarul celălalt am un prieten vechi,
misterul,
mă întreabă de câte le-am mai tăcut
din viața clipei de când
mi se scălda în cerneală

cititorule, răspunde-i tu amicului acela,
tu îmi știi toate sângerările de morminte
și toate
buzele sărutate de dumnezeu în hârtie