Am mașină de spălat ce spală păcatele,
Ajută la suflet dar nu șterge faptele.
E coadă mare , sunt suflete multe,
Rătăcite, grele, cine să le-ajute!?

A venit și Sfântu' Petru, cu țoalele-n mână,
Murdare de vreme, pătate de ură, păcat, de bârfă,
De sânge, durere, de fală, prostie, prea multă plăcere,
Și-o frunte-n sudoare, de-atâta iertare
Cuprinsă curat printr-o-mbrățișare.

S-așează pe un scaun, privirea-i pierdută
Iar mintea-i se-nvârte ca-ntr-o centrifugă,
Se uită la mine cu un chip senin
Și soarbe încet o gură de vin!

- Mă simt izbovit, ciolanele-s grele, mă doare simțirea, mă doare durerea, ș-un gând mă răpune, cu totu-s răpus, să îmi dea iertare Prea-Bunul de sus.
- Iar tu, tinerețe, nu știi ce te-așteaptă... nu-i treabă ușoară, nu-i muncă deșartă. Și-un sfat, să-mi permiți, de grabă ți-aș da...iubește păcatul dar nu-l îmbrăca!

Cu pași cântăriți, se îndepărtează
Își face o cruce și capu-și apleacă
Întoarce privirea-i pătrunsă și tristă
Și-mi spune blajin: "poarta e închisă!"