în fiecare dintre voi e-un colț de munte
sufletul arde, inima se strânge
între părinți și fii sunteți o punte
dar Dumnezeu la voi nu mai ajunge

pe umeri cu o cruce au mers în gară
urcând în trenuri fără de bilet
plecau să-și caute o nouă țară
un alt stindard, cu galbeni în antet

proscriși aici, acolo umiliți
de cerul care ninge peste ei
sunt doar venetici, nu și troglodiți
agnostici triști într-un mileniu de atei

în fiecare dintre ei e-un strop de Jiu
un petec de Ardeal, un horn de casă
încremenita întrebare-a unui fiu:
îmi este dor, voi când veniți acasă

acum au aripi dar nu au rădăcini
arginții nu pot cumpăra pământ
acolo-au fost, sunt și vor fi străini
acolo doar Crăciunul le e sfânt