Mă ascund de privirea ta,
este prea intensă raza de soare aruncată de ea
nu mă pot uita atunci decât în mine
să imi văd mărginirea, conturul obosit al trupului trecut prin vreme
și totuși
am curajul să te privesc măcar o clipă
în universul de dincolo de ai tăi ochi
să mă arunc,
desculț
în el
printre flori
la început de primăvară
să roșesc odată cu trandafirul
să mă întind pe plaja viselor tale
privind o lună altfel
mai mare,
mai plină de culoare,
vie.
Așa cum stau,
desculț
în visele tale
într-un colț de rai
tu, poate nu ai să mă observi cum am intrat pe furiș
și dacă totuși ai să mă întâlnești cu privirea
sper ca să nu te supere anonimatul meu
lipsa de deranj pe verdeața câmpiilor tale
și poate ai să imi permiți să mai stau
un pic și azi,
un pic și mâine...

Promit că o să imi las bocancii la ușă întotdeauna
cand vin la tine.

Tu ai închis ochii și poate zborul va fi de acum în doi.
1 martie 2021