A nins cu sfială
nehotărât întreaga noapte
cu fulgi legănați
precum cei de pe urmă boemi întârziați
de parcă un pictor aflat în simbria cerului
ar fi încercat să retușeze un tablou stricat
dar știe
că din puținul alb rămas pe pensulă
nu poate acoperi nici trotuarele
peste care pare
c-au pus stăpânire
câinii fără stăpân
nici coșurile de gunoi
încărcate până la refuz
muniția celor de la salubritate
în războiul lor cu primăria
iar în fața mareei multicolore
ce se revarsă la fiecare dezgheț
invadând aleile de promenadă
atât de frumos trasate
de cei aflați în simbria statului
se dă bătut și-și zice
că singura soluție
una de compromis
măcar până va preda lucrarea
schimbului de primăvară
e un cod portocaliu de ceață.