știu că sfințenia este supremă valoare
pe care aș putea să o ating în viață
ce păcat că vremea este tulburătoare
cu viruși și bacterii cu nouri de ceață.

ce păcat că drumul e lung până la stele
că anotimpurile au patimile lor
dar știu ce să fac cu gândurile rele
le voi îngropa în umbra codrilor.

am atâtea amăgiri reflexe trecătoare
dar am și vise care s-au cristalizat
găsesc în inimă esențe tămăduitoare
este templul iubirii aclimatizat.

lupt cu vremea depresivă și confuză
speranța din mine moartea o refuză.