Salvez lumina vie de-atacul de-ntuneric,
O-nalț între zenituri și razele-i sărut,
Îmi încordez voința din echivocul sferic
Și-mi tot amân amurgul cu-n răsărit stătut.

Vedenii dirijate țes în prezent coșmare
Împotmolite-n patimi cu izuri de catran,
Iluzii cu steag roșu și curcubeie-amare
Vin cu aripi de ciumă sub stema lui Satan.

Plăceri întunecate din dulci miraje sumbre
Se-ntrepătrund haotic în inimi de plumb mort.
Din marile speranțe, noi ne-am ales cu umbre
Și cu-njosiri perfide ca-n ușa unui cort.

Deasupra, peste neguri, cu doruri ne-mblânzite,
Se află gândul nostru ieșit dintr-un suspin
Și inima-l urmează-n cadențe tăinuite -
De sus, lumea apare mai bună - fără chin...

Dintre atâtea zbateri trăite-n ani de clocot,
Slăvita clipă-a vieții se stinge fumegând,
Toate se strâng la urmă-ntr-un dangăt lung de clopot
Și toate trist coboră supuse sub pământ...


Glen Ellyn, 18 mai 2021