Tot cu ochii "dându-mi" roata
Am trecut mândru prin poartă
Și m-am aruncat în trib
Ținut ferm precum un hrib.

Împărat peste iluzii
Și cu certele-mi confuzii
Înțelept din viță veche
Cumpănit cam pe-o ureche

Ies și-mpart din rațiune
Unsă cu zeamă de prune
Lumii, multă-nțelepciune.