SATIRÃ

p.s. studiu de caz fantasmagoric


(Era un timp de freamăt parcă-n van,
Și nici un Pan, sau poate unul… Nan
Nu creiona atît extravilan,
Într-o poveste a Victoriei… Lipan.)

Victoria, mereu îngrijorată,
O gospodină aprigă, cu stare,
Administra cu braț de fier grădina toată,
Războaie de „lamiști” cu „mărioare”!

Dar, o mioară, poate cea mai dragă,
Lipsă fiind acasă, să posteze,
Victoria își luă mare desagă,
Plecă la Vatra-Dornei s-avizeze.

Sunt munți pe acolo, în(Căpățîna)ți
Iar oamenii se au ca… doi fîrtați,
Cînd unul are o mioară grasă,
Un nou baltag se-ascute iar prin casă.

De timp ce să mai spunem că-i (Ra)(rău),
Adică soarele îl vezi ca pe un… hău,
Iar ploaia, gerul, vîntul și… țărîna,
Se mîncă doar cu ceapa, brînza și slănina!

Aici află și ea povestea toată,
C-a fost război de epigramă-nfuriată,
În care Peia, Luminița și cu Grig,
Dădeau devize că mureau de frig…

Felicia cu Gigi și Maria,
Negustoreau pe-o nucă poezia,
Iară Diviza și Atropa Belladona,
Se regizau în filme cum e „Clona”.

Destrăbălare mare printre stînci,
Pe jos, călare…și apoi pe brînci,
Agonici printre brazi și prin ciuperci,
Își adunau înscrisuri-mînătărci.


Iar în final politica e gata,
Se dă un premiu, Peia ia lopata,
Ca omul cel colțos, să sape tare,
Să prindă Belladone de picioare!

De la Atropa așteptam cuvînt,
Dar Carmen, zburătoarea unui vînt,
Ne tot contemplă cu tăcerea și cinstirea,
Precum Victoria îi cată nemurirea…

Și duși sunt toți, precum zice moșneagul,
Pe-aici n-a mai rămas decît „Baltagul”,
Dar scriu decepționat și torționar,
Cuvinte… în raport minoritar!