ciudat de frumos
acest sentiment de căldură
când din scara rece și neînsuflețită a blocului
se trece pragul ușii cu numărul optzeci și trei
unde nu ordinea
ci haosul cuprinde ființa în brațele sale de copil
și o poartă prin bucătăria cea plină de obiecte
așezate perfect la voia întâmplării
ca într-o fermecătoare
pădure urbană
unde liniștea e adusă
de tot ce-i mai sălbatic