Iubire, hologramă de reliefuri vii
Născută-n cântări de Eden sub ploi de armonii,
Ești lacrima ce râde, ești cel mai sfânt mister:
Intrăm cu toții-n tine ieșind slabi ori... de fier !

Iubire, val de sânge pătruns în nori de-apus
Să lumineze glorii ce mor să-nvie sus,
Doar tu transformi secunde în veșnicii fierbinți
Și tot prin tine răii se schimbă chiar și-n sfinți.

Împărăția ta râvnea din cer Pământul
Care-i al tău acolo doar unde-ți spui cuvântul...
Tu pui în noi mari simțuri amplificate-n cânturi
Și ne dezlegi de moarte prin mari discernământuri.

Iubire, farmec dulce din zânele pădurii,
Ispită pentru sfinți și fiii aventurii,
Tu știi să ne 'nalți schele spre bolta cea stelară,
Dar uneori faci trepte care-n infern coboară.

Tu ești ca o sămânță de flori având menirea
Ca-n sufletele noastre să-nvie încolțirea...
Dacă-nflorești, un rai ne pare ce-i în față ,
Dacă dispari, atuncea dispare tot ce-i viață !

Glen Ellyn, 16 iunie 2021