Canicula a dilatat setea
e una dintre acele zile
în care ai pierdut șirul paharelor
dar nu și al renunțărilor înfrângerilor
toxice precum toxinele
însă nu la fel de ușor de eliminat
căci cuvintele se lipesc de cerul gurii
ca hainele jilave pe corp
și deși nu porți cravată
îi simți nodul strângând
cum un inel de fântână de mult secată
cu ciutura zăcând în colbul paginii albe
care albă va rămâne
deși prin fereastra rabatată
răzbate mirosul unei ploi
iar culori ai putea împrumuta de la curcubeu
ori de pe buzele ultimei flori
de lupanar culese
dar curcubeele vor avea mereu aceleași culori
acele buze vor rosti la fiecare despărțire
același șăgalnic te pup
la fel cum noaptea urmează zilei
fereastra se colorează în violet
iar între canaturile ei reflexia ta
și ștreangul lui Iacobescu
nemișcat precum pendulul unui ceas stricat.