Dintre ținuturile-ncântătoare,
Ce pasul meu și umbra-i le-a bătut,
Ești cea mai depătată și intimă,
Ultima Thule, Islanda cu corăbii,
Cu plug de lemn, neobosite rame,
Năvoade grele-ntinse la uscat,
Lumină stranie, încremenită,
Ce vagul cer împrăștie în zori,
Și vântul ce gonește rătăcite,
Vikinge velaturi. Tărâmuri sfinte,
Ce-ați fost memoria germanității
Și i-ați răscumpărat mitologia
Cu codri nepătrunși de fier și lupi,
Corabia ce înspăimântă zeii
Din unghiile morților făcută.
Islanda, te-am visat de multe ori
Din dimineața-n care bietul tata
I-a dat copilului care eram și încă
Mai sunt versiunea din Völsunga Saga
Pe care-acum o descifrează umbra
Ce sunt cu dicționarul lent alături.
Când trupul ostenește să ne poarte,
Când focul stins se schimbă în cenușă,
Nu strică să începi ucenicia
De nesfârșită muncă răbdătoare.
Eu am ales să mă deprind cu limba
Latină-a Nordului, care-a cuprins cândva
Câmpii și mări din toată emisfera
Și-a răsunat până-n Bizanț și-apoi
Pe țărmul necălcat al Lumii Noi.
Știu că s-o știu nu voi ajunge, însă
Mă-așteaptă darurile căutării,
Nu pârguind rod de neatins.
Același lucru-l vor simți cei care
Examinează numere ori astre…
Nesăbuita dragoste, Islanda.



traducere - Andrei Ionescu