scutură-te de pământ tată și mai îmbracă
o dată salopeta pe care mama ți-o spăla
cu săpun cumpărat pe puncte avem de
reparat acoperișul la casă și crugul cerului
trebuie nituit în geanta de lucru ți-am pus

toate cuvintele pe care nu ți le-am spus o
pâine neagră cu vag miros de slană și
legătura de chei multele tale chei de la
prea multele uși rămase închise între noi
învelită în ziar mama ți-a pus toată

dragostea ei e atât de luminoasă și de
clară încât apare ades de sub tencuială
ca zugrăveala înflorată din casa bunicilor
acolo unde toți mâncam dude și visam
că în grădină cresc portocali unde tata a tăiat

inorogul cel gras când fiul i-a plecat la școală
să învețe printre străini că fericirea e o
născocire burgheză a celor ce mai cred în
transparența lui d-zeu când d-zeu e viu din
carne și oase și lucrează la forjă în schimbul III

nu știu cum se face tată că tu rămâi mereu tânăr
cum erai în fotografii mama îți stă alături
are în brațe buchetul de nuntă mâna îi

tresare ușor semn că a auzit poarta fiul
rătăcitor i se întoarce acasă și ziua de apoi
o să devină iar paradisul de ieri