O, ce lume frumoasă,
Plină de roz și verdeață
Parcă n-aș mai vrea în ceață,
Însă totul mă trage
Spre vremea ce-mi place,
Plină de tristețe și vrajbă
Unde lumea-i înceată
Neavând o șansă
S-o iau de la capăt,
Ducând-o tot odată
Prin acest strangulat
Și atât de minunat
Vis preschimbat
Într-o viață de neratat
Care mă lăsă lat
Precum nebunul la pat,
Legat si sedat
Să contempleze neîncetat,
L-a ce n-a apucat să lucreze
Să creeze și să mimeze
Cu ale sale idei nevrotice
Ducând la planuri haotice
Încarcate cu sentimente dornice
De creații demonice.