Deși-i vară-n calendare, parc-o toamnă mă apasă
C-un pustiu și-o ploaie deasă, ce mă țin captivă-n casă.
Plumburiul bolții crește, fulgerul îi dezertează
Cu un trăsnet ce țâșnește când o strună-și acordează.

Greierii ascunși prin ierburi țin pe gene bobul ploii,
Și prin insomnii bizare ar cânta precum eroii,
Însă resemnați o vreme, cer seninului să vină
Să îmi umple sihăstria, voioșia să-mi revină.

Îmi anin răbdarea-n spice și-i girez cu altă vară
Dac-o risipește-n treacăt o furtună-n glas avară…
Mă neliniștesc că-n toamnă printre nori prelungi, ursuzi,
Când te voi striga prin foșnet, am teamă că nu m-auzi.

Deși-i vară, vremea trece cu un scâncet sfâșiat,
Când adun surul și ploaia dintr-un cer îndoliat.