... venisem de prin porumbi cu sarea-n buzunar,
căutasem roșiile acelea mărunte când a ajuns poștărița
ce mi-a adus plicul voluminos însă foarte ușor
călătorit din țările scandinave, ceva de la donzela Elisea,
pe plic scria ceva ce putea fi oricând o frază din Kadare
- acum când suntem departe și totul e liniștit și greu
și ne obosim amândoi de picioare, de umeri, de mâini
îți dăruiesc ceva ce ție ți-a plăcut foarte mult,
un ultim dar acum că dragostea a căzut rău și s-a spart -
pe un bilețel galben scria cum că ea acum sortează fructe
într-o hală mare, locuiește într-un container cu altele 3,
are patul deasupra, iar duminica se plimbă până la far.
p.s. ia cioară unul de os și dă-mi altul mai frumos.
Într-o pungă de hârtie era tot părul ei care oricum,
îmi spunea, acolo nu-i trebuie, e obligată să poarte
pe cap un capișon de plastic să nu-i cadă părul în struguri,
și fiind foarte frig afară nu poate ieși fără fes.
Atât. Am plecat apoi cu sarea-n buzunar prin porumbi
să nu mă vadă ai casei care puseseră masa.