asta e poate tot ce pot spune
cu adevărat
și atunci
ar trebui aici să mă opresc
înainte de a forța cuvintele
altceva să aducă pe lume
chestii fardate numai să dea bine
să inducă în eroare
pe încă mulții naivi
care au nevoie vitală
nu de realitate

și totuși
îmi aduci aminte de mine altfel!

am găsit chiar și rochia orange
firele de mușețel prin ea rătăcite... degetele mele...
ziua când am simțit prima oară marea
fricile ei pescărușii vacanța care promitea
ieșirea de pe ulițe înguste

și-n curtea noastră lărgindu-se
s-a mutat viața!

îmi aduci aminte de mine altfel
de aceea poate timpul meu iese
de sub aria incidentalului
atâta vreme cât mă pricep să pun partea-lipsă
a unui întreg oarecare pe mine regăsindu-mă
eu cea de mine îndepărtată
care imitam cu brio felul de a nu fi
al mecanismului