De încă păsări imnul nu-ți întuneci
Pe-altarul minții vinului ofrandă,
O frunză de pe trup de timp să cadă
Asculți băgând suavul tril pe mâneci.

Ți-e gândul zării rătăcirii pradă
Și-n vorba fără înțeles aluneci
Văzduhului un cântec înc-adulmeci
În toamna asta-ntins ca la paradă.

Încep a crește-n ierburi căi funebre
Pe când se-așază dimineața-n fruct
Și zeama-n coajă așteptare fierbe.

Spre gură ai de lacrimi apeduct
În zodiacul verii plângi pe jerbe
Nu vei clipi în ceasul ce-a erupt...