Când vălul zorilor în rouă agonizează
Și purpuriu din boltă alintă trandafirii
Tu pe boțit cearșaf, cu goliciunea firii
Mă atragi iar trupu-mi ațâțat vibrează.

Perdeaua atinsă de o briză răcoroasă
Aș rupe-o cu oftat de abstinent efeb
Și traversând alcovul, fără să întreb
Spre sâni glisa-voi mâna viguroasă.

Cu buze ascetice avide de-a ta sevă
Aș explora un umăr cald de catifea
Ca intuind sub gene ocheade de cafea
Să savurez o șoaptă de pătimașă Evă.

Numai tic-tacul din pendula scorojită
Va fi mai insistent ca haosul din cord.
De șold de hetairă, cu năbădăi de lord
Îmi voi lipi obraji aprinși de rea ispită.

Adorator al umbrei dintre coapse fine
Îi voi aduce jerfă a bărbăției încarnare
Și juvaerul Afroditei ca o roză floare
O va înghiți, izvor de lubrice suspine.