ne ținem de șotii
de parcă am cânta la pian cu trei mâini
în cinematografe
restaurante și restul clădirilor unde
se servește
în picioare
soarele
intens sceptic și secretos
mă doare
precum suprafața lucioasă tăiată de țânțarii
de apă
sărbătoarea noului an
îmi aduce aminte că vorbele rele scufundă barca în care mântuitorul
doarme

la intrarea în casă
șerpii vecinilor jură că vom vedea greierii înviindu-l
pe lazăr
și nu va mai înceta semănatul și culesul

după cum am blestemat
iubirea
să nu poată vindeca pe oricine
aproape psihic
întreb despre felul în care
poate fi asemănată cu piramidele construite
pentru generația noastră
cu enunțul
We were here, and this is what we knew.

mi-ar trebui o ascunzătoare bună
aș citi din biblie până mi s-ar face milă
de dumnezeu
rămân treaz cu încrederea naivă că energia pământului
va lăsa lucrurile până în punctul
când nu se mai poate

aparatele ce mă țin în viață se răzvrătesc
nu sunt omul care să spună indiferent de influențele din afară
amin
fără să se înece cu ultima literă
din alfabet
scuip sânge
semn că jurământul își cere dreptul de întâi născut-
fructe din cele care se găsesc greu
ne fac pielea plăcută la atingere

lipsa bucuriei de a trăi creează dezechilibre
nu mai scrie
poezie-
mi-ai spus
atragi demonii