Toate lucrurile se prăbușesc odată
Și clădiri maiestuoase
Ca și bordeie
Dar omul nu se prăbușește niciodată
definitiv chiar dacă ar fi naiv
Pentru că între noi există dragostea
Și tot ce vrem noi de la ea
Adică să nu înceteze niciodată
Chiar dacă ar fi undeva furată
Și chiar și lucrurile de vreme înfruntate
Ar mai trăi și tot trău
Atât timp cât le-am iubi
Îsi găseșc meșteri în depărtarea castă
Care le-ar da mereu rezistență din iubirea noastră