cu jalba poeziei în băț
merg pe la doctor și popă
să mă vadă, să mă citească,
întru județul pâinii nemâncate de mâine
azi îmi așez dorul în spinii amintirii
că multe dulci a nu face-am făcut
făptuind infern și poezie puțină

ca o babă jelesc după pisc de lumină
măcar vârf de-ntuneric
în stihu-mi galben de ciudă
la hotarele altor penițe,
să intru și eu în țara cea fără de moarte
a vorbei din pieptul alb al unui dumnezeu

am ars în focul putinței mele,
cenușa e stearpă de păsări,
scriu doar să-mi golesc călimara
plină vârf cu venin,
cu otrava fără antidot a căutării de orizont,
ci ochii peniței mi-s mici
și nu văd până-n zare

&

în urma rugăciunii se așază praf pe adevăr