azi vreau să scriu despre arbori
despre cum mă învaţă ei să tac
şi cum să privesc cerul
indiferent de culoarea norilor

am învăţat să-i citesc din scoarţă-n scoarţă
gândurile mele creşteau laolaltă cu frunzele
şi se dezvoltau din vorbă-n vorbă
din creangă-n creangă
iar cuvintele cădeau amestecate cu frunzele
ruginite din pricina toamnei
şi din alte pricini posibile

aş mai vrea să scriu despre păsări
cum mă învaţă ele să mă înalţ
să pătrund în miezul cerului
şi chiar mai sus

cum mă învaţă să-mi desfac aripile
şi la ce folosesc acestea

la final aş vrea să scriu ceva despre mine
cine cred că sunt cum cred că trăiesc
cum m-am împrietenit cu oamenii
să mă creadă unul de-al lor
cum am iubit sperând în iubire
cum am murit sperând nemurire

dar am fost învăţat de arbori
să tac
m-au învăţat bine păsările
să zbor
şi uite-aşa trăind printre arbori şi păsări
tăcut în zborul meu

oamenii au învăţat să mă uite