diamant îmbrățișat de gheață
văd pe degetul iubitei,
soarta în inel de ceață...
fără chipuri, doar orbite,
reci galere, reci umbrare,
recii regi zac în sicrie
doar de Keops se zvonește
a învia în cromozomi,
din cer caută o cale
să coboare albe scări....
suflă geru' în bărăgan
peste coamă în defileu
peste someșul urban
cu a sa pală-mi reînvie
simțirea de semizeu
iar în diamant tresare
masca mea și chipul meu:
"o! durere surdă-n tâmple
din cer selenar uman
am în gene promoroaca
fulgilor deschiși pe ram
pentru potera nălucă
ce nu știe ce mai vrea";
someșul aprins de jale
pierdut în prostia sa
cu iubirea de putere
mă îmbătă într-o clipită
ca ulciorul cu himere
pe drumul înspre neant
și strig ura în istorii
deschid cerul, trag de scări,
însuși bubosul de Keops
mă privește cu fior...
să coboare nu mai riscă
ducă-se în van minunea
unanim e că pământul
a înghețat pe diamante