războaiele ce le purtăm
cu noi şi poate şi cu alţii
ne-ajută-n viaţă să urcăm
spre alte culmi sau constelaţii

sunt vremuri tulburi ce trăim
nimic nu mai este la modă
nici nu mai ştim cum să murim
când viaţa e prea incomodă

umblăm mascaţi cu chipuri şterse
e inamicul nevăzut
identităţile sunt şterse
suntem actori într-un film mut

şi nu ar fi mare scofală
de n-am uita ca să iubim
dar şi iubirea pare o boală
căci şi de ea noi ne ferim

războaiele ce le purtăm
cu noi şi poate şi cu alţii
ne-nvaţă cum să suportăm
căderile în timp şi spaţii

de adevărul e minciună
cum ştii să mai deosebeşti
ce este grâu şi ce-i neghină
când plângi crezând că doar zâmbeşti