milioane de stele se numără una pe alta
se aruncă în aer ca niște petarde
milioane de broaște orăcăie în clipa asta
putreziți copacii cad, copiii plâng
râd, țipă, aleargă pe maidane
- nu e nevoie de prezența ochilor umezi, buze crăpate
burice tremurânde
insațiabil nimic nu ne poate închide calea pentru că nu există o cale,
ca un joc de domino dărâmă-te lângă mine, ​colapsează în jurul meu ca o ruină
ca un copac sequoia tăiat cu bestia, cofrigit de furtună
​învățăm să ne amintim atingerea moale a gâtului, tăria frunții, căldura mâinilor
ce crește între rămâne pe seama acelui little, little kiss,
that still gets on my way sinking deep, deep into that ugly one,
ugly like hell, de ce să-l lăsăm pe seama celor ce vor veni cu funii, topoare, peste o sută de ani

​ca pe o pagină de scris înainte de a fi expediată
(in the eyes of this lonely lover of mine) aruncă o pară coaptă și mălăiață
du-mă în locul în care eram înainte, un întreg peisaj de mahala învie
ții în mâini o căciulă de cazac, caii așteaptă peste gard un ultim nechezat,
se adâncește o brazdă între sprâncene despletindu-le de gânduri, tristeți
​anticipând întregul ecou, i always smile, trântesc primul cuvânt la simpla întâmplare, și totuși
e uluitor de
atrăgător ca o locomotivă cu aburi, ​șuierat în urechi
pe peron oamenii stau cu nasul înfipt în poșete, se caută
ca pe niște chei de case, mașini, rujuri
bani, agrafe de păr, batistuțe, bețișoare de scobit în urechi
tampoane, unghiere, servețele de nas, stilouri
​notițe,
anunțuri matrimoniale, ai venit
doar că purtai fața lui țvetaeva (ți-a sărit cheutoarea de la valiză, ți s-au împrăștiat toate hainele pe peron)
eu eram pasternac, am plecat să-mi cumpăr țigări