mă lupt cu pornirea naturală
de a face rău cuiva drag
pietrele cubice reflectă apa
din jgheaburi
în canalizarea orașului
înmulțește un virus trimis controlat
după mine

în ordine alfabetică știu câteva nume de boli
într-o limbă cu impact social
strămoșii mei au părăsit Babilonul

nu oriunde văd rufe la uscat
scaune răsturnate
sau numărul celulelor albe îmi e favorabil
înseamnă că am ajuns acasă iar tata
sacrifică
vițelul cel gras
în loc să-mi tragă o prea sfântă bătaie
rămâne în poartă

una dintre manifestări era să mă strige
noaptea de pe movila aflată în spatele casei
luna îi răspundea din cealaltă parte
nu înțelegeam aspectul sincretic
în legătură cu viața
de dincolo

doar un sărut ușor țipător
pe obraji