în oglinda retrovizoare,
soarele-i
la capăt de drum....

ca un semn zodiacal,
soarele
echilibrează balanță.

ninge...
soarele-i o pietricică
din mozaicul dimineții.

2

așteptând trenul,
printre faldurile ceții,
numai câteva stele.

la fereastră,
ecoul-unei îndepărtate stele,
calmează respirația.

zgomot printre crengi,
sub aripile ciorii,
doua steluțe.

3

ploaie rece-
înfruntând pustiul,
turla bisericii.

niciunul dintre noi
nu găsește cheia,
prin ploaia cu pietre....

trezit
de ropotul de ploaie-
împresurat de tăcere,

4

zi de iarnă-
parcă totu-i
într-o goană nebună...

apus printre dune-
în plina iarnă,
orașu-i beat de lumini.

dimineața de iarnă-
ceaiul cald de flori de salcâm,
un alint al primăverii.

5

privirea ta caldă
dăinuie-n
amintirea mea....

frunze roșii
agățate de gard-
amintirea unei răni...

soarele spre apus-
amintiri oglindite-n
apele vieții.

6

tăcerea
ca un act de trădare-
unde ne adăpostim?

umbrele amurgului și
valuri de tăcere
acoperă câmpia ninsă.

liniștea-i o haina-nșelătoare
a tăcerii-
nicio doină nu cutremurâ norii.

7

alunecări pe pârtia
marilor vise-
luna-i rătăcitoare.

urcând pe scările
poleite cu aur ale gloriei -
alunecări spre orbire...

legat de lanțurile materiei-
alunecare
spre golul ființei.

8

figurine de ceară
topite-n memoria
unei nopți fără stele...

lângă vatra tainei,
cocoșul alungă
tenebrele nopții

în plină noapte,
magii descoperă cheia
iubirii.