la ploi sentință-n iarna jumătate
demonic dănțuiește nefirescul
eu oul teamătului decojescu-l
hrănind a clipelor ebrietate

e orb de spaimă-n văzuri pitorescul
și de zăpezi îs bezne ne-ncetate
e noapte în pământuri de cetate
și-n mine întunericul sporescu-l

iar unii spun că totul e pe ducă
și nu va fi nici să avem gropar,
chelind de trai, purtând de veci perucă

pocalul morții se va umple iar,
la cel ce viața încă-l mai apucă
va bea lăuntrul tristului pahar