Dimineața ești tristă.
Mă mint că încă nu te-ai trezit.
Cuvintele stau în ibricul albastru.
Îți pun două cești.
Ninge cu liniște de câteva eternități.

Bach curge printre cărămizi. Surd.

Am dat zăpada de pe inima ta.
Atât cât am putut.
Sunt treaz.
Prea treaz să nu îmi pese.

Fericirea ta nu-i la mine.
Am cautat-o în fiecare noapte
după ce ai adormit cu visurile
pe pieptul meu.

Nu ți-am spus.
Nici nu o voi face.

Cafeaua are gust de mâine.
Și ieri a avut gust de azi.
Amară.

Ochii tăi au rămas dulci.
Îi amestec în ceașca mea.
Nu zici nimic.
Nici eu nu mai am litere în suflet.

Secundele curg din pendulă.
Băltesc pe gresie.
Le-ar trebui o gaură spre mâine. ..
Inima mea are gaură spre ieri.

Acolo au încăput o mulțime de oameni.
Acum ești doar tu.
Ai o galaxie matrimonială.
Gratuit un milion de stele.
Dacă vei pleca lasă-mi te rog un review.
Pentru iertări.

Cum ar fi?