te plastifiez sub forma unui munte și-ți dau foc.

sau îți strâng stările și organele în mâini

și le atârn ca pe niște figurine de hârtie pe fiecare etaj în brad.

sunt o rană în creierul lor enteric. anne.

îi văd cum se târăsc și cum îmi vomită sângele.

mi-e silă de doctori. de spitale. care ar trebui să arate ca un lăcaș sfânt.

mi-e silă de vocile nebunilor din saloane-antifoane pentru cei apropiați.

și de privirile lor ca niște burghiuri. înfometate afectiv.

mă însoțesc toate

și groapa ca un telescop cu lentile sparte.

făcută în perete de psihicul ființei dragi.

regretul obositor îl tot repet. am limba ca o tumoare.

ar trebui extirpată de cei cărora le este milă s-o fac.

dar ei continuă să-mi ofere piciorul lor cu handicap.