de îngrijorarea sau liniștea pe care o simțea zi de zi, seară de seară
punea capul pe pernă, închidea ochii, lăsa mâna moale să atârne pe marginea patului
căldura altei mâini trecea peste,
palmele se uneau ca două flăcări gemene,
strângerea o lua prin surprindere,
pentru a rupe îmbrățișarea știa întotdeauna când să atingă mâna,
când să o respingă,
să o strângă cu putere

nu a povestit nimănui despre acea întâlnire
misterioasă
(părea atât de copilărească)

atunci când a rămas însărcinată
mâna a dispărut

o așteptă în fiecare seară

îi era dor de tovarășul ei grijuliu

la ceva timp
cu mânuța sa mică bebelușul îi apucă un deget
încercă să-l ducă spre guriță,
- tresări
printre lacrimi imediat recunoscu acel sentiment vechi

protectorul ei se întoarse