aș fi vrut ca viața noastră să fi crescut altfel... aici
în târgușorul ăsta uitat în care nu s-a întâmplat niciodată nimic... nu se va...?!

noi am fi fost întâmplarea! am rămâne!

cu mersul nostru agale
coborând dintr-un zbor potolit
diminețile devreme când bunicile nu se opresc
din mers la biserici
seara nu prea târziu
când petuniile parfumează
lipsa de sens... praful zbaterii dintr-o parte în alta a vremii
și turlele împrumută ceva
din aerul de pasăre al omului
pe cale de a-și mântui rănile

sine die ne-am declara
aderența la panglica albastră a șoselelor
proaspăt dezvelite de sub acoperișul iernilor
cum o iubire în pragul cerului


școala ar fi aproape... biblioteca... filele galbene
magazinul provincial cu de toate
zarva timpului cavaler smerit adunându-se
la rădăcina aceleiași inimi

am trece...

ca-ntr-un tablou

ca-ntr-o poveste

ca-ntr-o lume