au și cuiele viața lor
de ce trebuie să le privești din unghiul răufăcător al sacrificiului
nu sunt mereu purtătoare de sânge și lovituri
ai replica
nu duc ele durerea milenară
nu ele bat crucile

de ce nu vrei să privești în viața lor compromisă
de ce nu vezi câtă rezistență și durabilitate aduc ele vieții
așezăminte obiecte folositoare
nu-i așa că ai nevoie de o masă un scaun
unde să visezi ori să scrii ca acum
ori poate de un gard peste care să împărtășești cu vecinul lipsurile
și chiar de o căruță să duci greul binișor

aș vrea să înțelegi că și cuiele au viața lor
într-o zi supărat am rupt o ulucă prin care izbise umil un trunchi de măr
am dat cu ea de pământ
doamne
când am privit-o
era ca o bancă de la țară pe care stăteau cuiul și cuia lui de vorbă
poate chiar în acele momente își spuneau cuvinte de dragoste
iar eu ce-am făcut
le-am stricat rostul

de viața cuielor de rugina lor cine să știe vreodată